SCRISOARE PASTORALĂ LA SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS

Name: МГКЄ
Price range: UAH

Кві 19, 2025

”Dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este credința noastră” (1 Cor.15,14)

Iubiți frați și surori întru Hristos!
Preaiubiți confrați întru preoție și călugărie,
dragi credincioși ai Eparhiei noastre greco-catolice de Muncacevo!

Odată cu triumful strălucitor al Învierii lui Hristos, vestea bucuriei răsună din nou în Biserica noastră:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVARAT A ÎNVIAT!

În timpul în care moartea ne amintește de ea însăși în fiecare zi, când întunericul, ca într-un mormânt sigilat, pare din ce în ce mai dens, vestea „Hristos a înviat!” răsună ca răspunsul cerului la tragediile pământului nostru. Cu felicitări de Paște, nu doar exprimăm amintirea unui eveniment istoric din trecut, ci proclamăm și victoria vieții asupra morții, binele asupra răului, speranța asupra disperării. În Înviere, vedem că ultimul cuvânt nu aparține morții, ci Iubirii. Atunci, pe vremea lui Isus pe Golgota, lumea a încremenit în așteptarea învierii. Iar acum trecem printr-o experiență asemănătoare, pentru că și noi suntem încremeniți în inimile noastre, pentru că așteptăm victoria vieții asupra morții, victoria păcii și a binelui asupra războiului și a răului. Victoria lui Hristos nu înseamnă abolirea automată a morții, ci transformarea ei, adică transfigurarea. Hristos a schimbat însăși natura morții - a devenit Paștele, adică o tranziție, nu o prăbușire, ceea ce este foarte important de înțeles pentru noi și pentru poporul nostru suferind în vremuri atât de grele.

Pentru noi creștinii, sărbătoarea Învierii este deosebită, pentru că nu este doar plină de multe tradiții și ritualuri liturgice și emoționale cu coșul de Paște. Învierea lui Hristos este inima credinței noastre, esența speranței noastre și sursa puterii noastre. Nu întâmplător apostolul Pavel le-a scris corintenilor: „Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credința noastră” (1 Corinteni 15:14).

Sărbătoarea din acest an capătă un sens și un context aparte. În 2025, sărbătorim 1.700 de ani de la convocarea Primului Conciliu Ecumenic, care a format Simbolul credinței, care și azi răsună la fiecare Liturghie. Acolo Biserica a proclamat clar și fără echivoc: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”. Credința în Înviere nu este doar o adăugare la creștinism, ci fundamentul acestuia. Credința Bisericii se întemeiază nu pe mituri, ci pe experiența apostolilor și a unei mulțimi vaste de sfinți, căci Hristos a înviat nu în unele amintiri, ci în realitate - cu un trup glorios care poartă răni, dar trăiește în mărire.

De asemenea, anul acesta trăim un An Jubiliar al speranței în Biserica noastră. Acesta este un răspuns spiritual la durerea războiului, la oboseala incertitudinii, la îndoielile umane. Speranța în Hristos Cel Înviat nu este o evadare de la realitate, ci capacitatea de a vedea mult mai mult decât moartea, de a vedea biruința asupra ei. În Ucraina sfâșiată de război, ne confruntăm cu moartea în fiecare zi, dar ca creștini, nu ne pierdem speranța, pentru că suntem oameni ai Învierii. Prin urmare, răspunsul nostru în fața morții nu este frica, ci credința. Nu disperare, ci slujire. Nu tăcere, ci mărturie.

Un dar special al harului lui Dumnezeu va fi pentru noi toți așteptata beatificare a preotului martir Petru Oros, un martir al Veștii bune, care și-a dat viața pentru Hristos și Biserică în vremurile întunecate ale persecuției. Martiriul său este o icoană vie a speranței înrădăcinată în Înviere.

Dumnezeu nu caută să impresioneze emoțional, motiv pentru care Învierea sa are loc în liniștea nopții de Paști. El vrea ca noi să-L cunoaștem prin iubire și să o experimentăm personal. Prin urmare, Învierea a fost descoperită nu mulțimii în masă, ci celor care L-au iubit, L-au căutat și L-au plâns.

Dragii mei în Hristos!

În lumina aniversării a 1700 de ani de la Primul Conciliu Ecumenic și a proclamării Crezului, în Anul Speranței, în așteptarea apropiatei beatificări a martirului nostru, vă chemăm pe fiecare dintre voi: Depuneți mărturia voastră că Hristos a înviat! Mărturisiți cu rugăciunea și jertfa voastră, credincioșia și bunătatea, în necazurile zilnice și în încercările extreme - să fim un semn viu că moartea nu are ultimul cuvânt, căci Domnul a învins-o. Să nu dăm răului ultimul cuvânt din viața noastră – dați-l lui Hristos Cel Înviat!

Fie ca acest Paște să ne întărească pe fiecare dintre noi în credința că lumina este mai puternică decât întunericul, iubirea este mai puternică decât ura, iar viața este mai puternică decât moartea. Domnul Înviat să vă binecuvânteze pe voi, pe familiile voastre, pe mult încercata Ucraina și pe toți cei care așteaptă pacea.