SCRISOARE PASTORALĂ LA SĂRBĂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI A PREASFINȚIEI SALE NIL Administrator Apostolic al Eparhiei de Mukachevo „În câteva săptămâni va fi Crăciunul, iar criza suferinței va deveni și mai palpabilă. Și vreau să mă întorc cu voi la Betleem, la încercările cu care Sfânta Familie a trebuit să se confrunte în acea noapte, care părea doar rece și întunecată. În schimb, a venit lumina: nu de la oameni, ci de la Dumnezeu; nu de pe pământ, ci din cer”. Papa Francisc (Scrisoare către Poporul Ucrainean) Iubiți frați și surori în Hristos! Hristos se naște! Profeții plini de Spiritul lui Dumnezeu au anunțat venirea Mântuitorului, nașterea, suferința și Învierea Sa glorioasă. Cât de frumos începe postul de dinaintea sărbătorii Nașterii Domnului, când Biserica prin gura Apostolului Filip, care îl invită însuflețit pe prietenul său Natanael să-l întâlnească pe Hristos, spune fiecăruia dintre noi: „Am găsit pe cel despre care a scris Moise în Lege și profeții: pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret” (Ioan 1,45). Venirea Mântuitorului a fost cea mai importantă făgăduință a lui Dumnezeu, pe care El a făcut-o strămoșilor noștri Adam și Eva și apoi a anunțat-o în mod repetat prin profeții Săi. Personal, sunt foarte impresionat de profeția lui Isaia, care spune: „Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai strălucitoare – ca lumina celor șapte zile – când va lega Domnul vânătăile poporului Său și va tămădui rana loviturilor lui” (Isaia 30:26). Fiul lui Dumnezeu, așa cum se cântă atât de frumos în troparul Crăciunului, este Soarele Dreptății, care ne luminează inima și viața. El este trimis de Tatăl să vindece rănile inimii noastre, ale sufletului nostru, să ne elibereze de robia păcatului și a diavolului. Acest lucru este explicat minunat de Părinții Bisericii, spunând că: „Firea noastră bolnavă cerea vindecarea; cea căzută - ridicarea, cea moartă - învierea. Ne-am pierdut participarea la bine, a fost necesar s-o returnăm. Eram închiși în întuneric, trebuia să ne aducă cineva lumină; captivi fiind – ne așteptam la un eliberator; sclavi fiind așteptam un salvator”.[1] Domnul vine să vindece și să lege rănile poporului nostru, pe toți cei care au fost răniți de ororile războiului, pe noi toți care avem atât de nevoie de pace și mângâiere. Catehismul Bisericii Catolice subliniază patru acțiuni importante, pe care ni le aduce Întruparea lui Isus Hristos.[2] Mai întâi, Cuvântul S-a făcut trup pentru a ne mântui, împăcându-ne cu Tatăl Ceresc: „El ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său ca să fie ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:10). În al doilea rând, Cuvântul S-a făcut trup, pentru ca în așa fel noi să putem cunoaște dragostea lui Dumnezeu: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4:9). ). În al treilea rând, Cuvântul s-a făcut trup pentru a deveni model de sfințenie pentru noi: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi alinare pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Mt. 11, 29-30). Dragostea lui Dumnezeu ne cheamă să slujim oamenilor, ne invită să ne dăm viața pentru alți oameni. Și în al patrulea rând, Cuvântul S-a făcut trup pentru a ne face părtași firii lui Dumnezeu: „...făgăduințe prețioase și mari ne-au fost date, pentru ca prin ele să vă faceți părtași firii lui Dumnezeu, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Pt. 1:4). Sfântul Irineu subliniază acest adevăr în felul acesta: „Iată motivul pentru care Cuvântul s-a făcut om, iar Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiul Omului: pentru ca omul, unindu-se cu Cuvântul și primind astfel înfierea lui Dumnezeu, să devină fiu al lui Dumnezeu”[3]. Am supraviețuit împreună un an foarte dificil al Războiului Patriotic al poporului nostru împotriva unui invadator crud. A fost un an plin de dureri mari, marcat pentru mulți dintre noi de pierderea celor dragi, moartea copiilor nevinovați și a bătrânilor. Un an de bombardamente groaznice asupra orașelor și satelor noastre, distrugeri de spitale, grădinițe și școli și tot ce ne oferă lumină și confort acasă. Dar a fost și un an de luptă eroică a poporului ucrainean, un an al curajului și rezistenței apărătorilor noștri, un an al marilor victorii sub Kiev, Harkov, Herson și alte orașe. A fost un an al rugăciunii noastre puternice și sincere către Dumnezeu, un an în care întreaga lume a luptat pentru noi, s-a rugat pentru noi și ne-a admirat. O apropiere deosebită față de noi a manifestat-o Apostolul Petru al vremurilor noastre, Papa Francisc și întreaga Biserică Catolică: 'Lumea a descoperit un popor curajos și puternic, un popor care suferă și se roagă, plânge și luptă, rezistă și speră: un popor nobil și suferind”[4] Prin ei, Dumnezeu ne dă speranță pentru victoria finală a poporului nostru, apărătorii noștri. Permiteți-mi din suflet să vă urez tuturor un Crăciun Fericit și vesel. Vesel pentru că Fiul lui Dumnezeu este Prințul Păcii, El aduce speranță și lumină acolo unde este tristețe, deznădejde și întuneric. El singur are puterea și autoritatea de a ne schimba inimile și situațiile noastre. De aceea, în aceste zile de Crăciun, ne rugăm și Îl implorăm pentru Pace în inimile noastre și în Patria noastră, cerem ca Anul Nou, dat de Dumnezeu, să devină un an al biruinței binelui asupra răului, al luminii asupra întunericului, al dreptății asupra nedreptății. . Sunt bucuros să vă acord binecuvântarea mea Episcopală tuturor! Hristos se naște! Măriți-l Episcop NIL [1] Sf.GRIGORIE DE NISSA, Predici catehetice, 15,3. [2] Comp.CATEHISMUL BISERICII CATOLICE, 457-460, pag.115-116 [3] Sf.IRINEU, Împotriva ereziilor, 3, 19, 1. [4] PAOA FRANCISC, Scrisoare către Poporul Ucrainean